Motto: “Căsătoriile nu mai conțin în ele sacrul uniunii sufletelor,
ci obsesiile unor presiuni sociale și ale unor frici de aneantizare individuale”
http://saakra.ro
Sunt cupluri necăsătorite formate de o periodă de timp mai lungă sau mai scurtă; şi toate par să le meargă bine. Viaţa lor nu este cu nimic diferită de cea a altor cupluri din jurul lor, cu cele bune şi cu cele rele. Şi uite aşa trec anii sau zilele, de la caz la caz. Aceste cupluri interacţionează social cu alţii din jurul lor, aşa cum este şi firesc. Amândoi membrii unui astfel de cuplu se pot “trezi” în mijlocul unei nunţi sau a unui botez, la care au fost invitaţi de către rudele şi prietenii lor dornici să le împărtăşească şi altora fericirea lor de cuplu, materializată într-o căsătorie sau prin apariţia unui copil.
Evenimentele vieţii aduc adeseori situaţii care doar ușor presante şi stresante la început, prind ulterior un trend de creştere vertiginos. La ce ma refer aici? Cuplul în interacţiunile cu părinţii, fraţii şi alte rude este adeseori întrebat când se mai căsătoreste şi el odată. Foarte presantă se adaugă şi fireasca dorinţă a părinţilor de a deveni viitori bunici. E de înţeles, vor şi ei să se simtă bine cu un copilaş în braţe. Aş putea zice că e chiar plăcut și reconfortant pentru viitorii bunici să aibă în braţe un copilaş, ei având în spate o vastă experienţă de viaţă, care a inclus și creșterea unor copii. Și mai ales că … cei mici nici nu sunt responsabilitatea lor, însă le va face o mare plăcere să-i ajute pe proprii lor copii, stresaţi de această viaţă …capitalistă. Dacă ne gândim bine în viaţa socialistă se creştea mai uşor un copil, asta nu înseamnă că şi mai bine.
Spre vârsta de 30 – 35 de ani toate aceste a propos-uri, intrebări, dorințe și discuții indirecte directe ale celor din jur crează o veritabilă presiune socială care devine foarte intensă, focalizată pe cuplu, dinspre toate straturile sociale. Include acel strat al colegilor de serviciu, care povestesc întâmplări cu ai lor copii; ce hainuțe, ce șosetuțe i-au mai luat copilului, ce gripa a mai făcut, ce-a mai vomitat la prânz. Te suna o verișoară și îți spune că nu vă puteți vedea vinerea asta fiindcă băiețelul ei are bal mascat la creșă, dar dacă vrei poți veni și tu cu ea. Și faci greșeala și te duci. Mergând la bal, o să simți că-ți lipsește ceva, că nu ești completă, întreagă, mai ales întreagă la cap. Femeia e cea mai afectată de acest fenomen. Și după o perioadă de buimăceală din asta în care nunțile, chefurile, întâlnirile la care participi nu mai sunt așa fericite cum le știai tu în tinerețea ta, ajungi la concluzia că esti …nemăritată și fără copil, iar asta e complet în neregulă. Vai de femeie într-o astfel de situație, căci bărbatul este mai insensibil la așa chestiuni. Dar nu-i problemă, în curând îl va durea și pe el capul, dar nu de la presiunea socială externă, precum la partea feminină a cuplului, ci de la presiunea internă a cuplului, venită la început ca o ușoară aluzie, apoi direct ca lovituri de ciocan în moalele capului, exact în momentele cele mai bune și relaxate ale vieții sale.
http://read-my-mind.ro
Pentru bărbat, lovitura asta vine exact atunci când credea că, frateee, parcă începuseră lucrurile să se mai așeze în viața lui, casa casă, masa îndestulată, serviciul cu bunele și relele sale, dar stabil, rezervele începuseră să se strângă. E exact perioada în care nu mai sunt lipsurile materiale ale tinereții. Și-a luat mașină, are și hobby-uri pe care le practică cu plăcere, iese cu prietenii pe te miri unde, pleacă cu iubita în concedii. Mai au loc și certuri și neplăceri, dar în sfârșit cu tipa asta chiar se înțelege bine și poate trăi în liniște, reușesc să-și suporte unul altuia tabieturile și apucăturile.
Probabil mulți vor considera că presiunea în interiorul cuplului e venită din ambele părți, mai ales dacă ținem cont și de cutuma că bărbatul cade în genunchi și că cere fata în căsătorie. Precizez că acesta e cazul clasic, general, în care amândoi vor căsătorie, sunt convinși precum albastrul cerului, că iubirea e consființită de actul civil și religios al căsătoriei, iar adevărata uniune nu poate exista fără aceasta.
Discuția noastră însă face referire la acele (relativ) puține cupluri, dar din ce în ce mai multe, care se simt bine și fără acel act legal, care mai mult îi încurcă, le consumă timp, energie, resurse, nervi și reprezintă o permanantă dispută, atunci când doar unul dintre ei nu vrea căsătoria, iar celălalt stresat de societate îi
opiniatimisoarei.ro
impune aceasta. De regulă, fata e cea care impune căsătoria, bărbatul simțindu-se bine și așa. De altfel, căsătoria vine la pachet cu impunerea de a avea si un copil. Apariția unui copil implică mărirea spațiului de locuit, alături de apariția multor necesități care până atunci erau rezolvate. Și doar schimbarea locuinței implică darea peste cap a întregii vieți! Toate îmbunătățirile gospodărești realizate în ani de zile, încet, ușor și fără grabă, acum pot fi pierdute complet și reluate de la capăt într-un timp mult mai scurt. Toate acestea pot duce la epuizarea masivă a rezervelor strânse într-o perioadă lungă.
Această problemă a locuinței poate fi dramatică mai ales atunci când cei doi nu locuiesc împreună tot timpul, având fiecare spațiul său separat și depărtat de celălalt, iar casa niciunuia nu permite amandurora să locuiască împreună. Putem presupune că unul din ei locuiește într-o garsonieră și celălalt cu părinții. Și ar trebui să ținem cont că în viitoarea casă cândva va apărea încă cel puțin un copil, care în următorii 20 de ani va crește și va avea nevoie de un spațiu suficient dezvoltării armonioase de adolescent.
O astfel de perspectivă duce la o nemulțumire bazală atât pentru fata care vrea căsătoria și o impune, cât și pentru bărbatul care considera că timp de vreo 15-20 de ani ar putea trăi liniștit, fără griji și să guste fericirea unei vieți cât de cât cu un nivel de trai mulțumitor. Dar mulțumitor doar fiindcă nu se întinde mai mult decât îi permite pătura sistemului social. Căci dacă vrei mai mult, e necesar să depui un efort suficient de mare, ca timp, energie, muncă. Să alergi să ai un job bun, în loc să fii liniștit și fericit.
http://infoprompt.ro
Din păcate, societatea prin presiunea sa asupra unui cuplu necăsătorit, poate să contribuie dacă nu doar la stresurile, nefericirea lor, chinurile lor să aibă mai multe în plan material, chiar și până la situația în care aceștia să ajungă să se despartă. Deși se simțeau bine așa și chiar se iubeau! Posibil ca femeia, prin natura ei de căutătoare de protecție și de asigurare a acesteia să fi vrut și sa fi cerut căsătoria din proprie inițiativă, periodic. Că așa fac femeile, periodic revin asupra unui subiect arzător, să testeze hotărârea bărbatului. Însă bărbatul de fiecare dată s-a priceput destul de bine și convingător s-o lămurească că actul căsătoriei e inutil. Că ei se simt bine și se iubesc și fără consființirea legală sau religioasă a cuplului lor. Însă bărbatul trebuie să știe că în timp, presiunea socială face ravagii în sufletul femeii care va cere cu insistență și va suferi neprimind aprobarea căsătoriei.
Poate fi cumplit ca bărbat să constați că pentru a avea liniște în cuibul tău, în casa ta, trebuie să faci ce vrea gura lumii. Și până la urmă ai putea să faci ce vrea lumea, dar a face asta implică eforturi substanțiale pentru ceva neimportant. Ajungi să-ți deturnezi măcar o parte a vieții, pentru a face ceva inutil ție.
Alexandru Răzvan PETRE
Categories: 
Comentarii recente