Motto: “Femeia confundă ușor masculinitatea cu duritatea, bădărănia”

http:// dreamstime.com

Am rămas perplex când am auzit-o!Dar ce-am auzit?! Eram într-un scandal cu respectiva iubită, unul mare, pe unul din subiectele specifice acelei relaţii. Eram varză, eram vai de capul, nu ştiam cum să-i intru în graţii iubitei mele. Şi cu cât încercam mai mult, cu atât ieşea mai prost şi reproşurile curgeau de-a valma. Orice făceam era prost şi nu era pe placul ei. Cu cât mă străduiam mai tare, cu atât o iritam mai rău. Un coşmar era pentru mine. Nu puteam să-mi mulţumesc zeiţa. Clar că meritam să mor, doar eram muritor, pe vremea aceea.

E şi o vorbă, dacă fac alb nu e bine, dacă fac negru tot nu e bine, nu e bine nicicum, oricum ai da-o. Şi atunci cum poţi rezolva o asemenea problemă de cuplu! Eu eram un finuţ. Fusesem învăţat că băiatul, bărbatul trebuie să se poarte cu mănuşi cu sensibilele fete şi femei. Că ele plâng la cea mai fină posibilă grosolănie.

Dar când situaţia devine imposibilă, ce poţi să faci?! Nici albul, nici negrul nu le poate mulţumi, lumea întreagă nu are cu ce le satisface pe ele. Într-o asemenea situaţie, bărbatul trebuie să ia taurul de coarne şi să fie ferm cu femeia. Dacă după explicaţii nenumărate nu pricepe şi pace, este necesară o hotărâre fermă de luat şi de dus la împlinire. Culmea va fi că, spre surprinderea bărbăţelului fără experienţă, femeia va începe să se calmeze.

Pare-se că femeii îi place să fie dominată. Dar pe mine nu m-a învăţat nimeni asta. La şcoală n-am aflat. Şi totuşi ce-am auzit? Femeia mea era una mai emancipată, care avea doar drepturi, reieşite din certurile noastre, dar cu toate acestea dorea dominaţia, una mai uşoară ce-i drept. Urechile mele au auzit un reproş fantastic şi anume acela că în confruntările cu ea, eu nu urlu, nu strig, nu ţip la ea!

Eu unul am rămas perplex când în mijlocul acelui scandal, mi-a reproşat şi mi-a destăinuit de fapt un mecanism al ei foarte subtil de acceptare a controlului masculin. Fireşte nu era dintre cele care se umezesc la primirea pumnilor care cad asupra ei, iar ea a doua zi să nu plece să reclame la poliţie.

Mi-a rămas întipărită această secvenţă din confruntările cu o femeie şi am tras o serie de învăţături de aici. Timpul a trecut şi fiind într-o altă relaţie am constatat că au fost situaţii în care am fost extrem de supărat pe iubită şi chiar am avut o reacţie verbală puternică, care deşi a fost foarte dură comparativ cu cele expuse mai sus, totuşi femeia n-a fugit. E drept că a comentat, s-a împotrivit oarecum valului verbal emanat de mine, însă a reţinut doleanţa mea şi a rămas mai departe în relaţie cu mine.

E armonios să îndeplineşti multe dintre cererile iubitei tale, dar sunt şi situaţii când aceasta ca orice om ajunge să sară calul. Este momentul în care bărbatul trebuie să discearnă cum să acţioneze într-un mod ferm care culmea chiar place femeilor. Adică nu e deloc aşa cum ne-a învăţat mama şi bunica când eram mici cum că de fete trebuie să ai mereu grijăşi să te porţi frumos cu ele, cu mănuși de catifea roz cu picățele.

Fermitatea aceasta, care implică chiar o formă de duritate, lipsită de tactul şi calmul situaţiilor normale poate salva relaţia de cuplu pe care o are bărbatul. Eu consider că acea relaţie am pierdut-o fiindcă am fost un pămpălău prea speriat că aş putea s-o pierd pe mironosiţă. Trebuia să-i zic verde în faţă cum stă treaba. Dacă făceam asta, probabil sistemele ei uşor dereglate mă simţeau ca pe un bărbat hotărât puternic şi bla bla.

De ce avea sistemele dereglate? Păi e normal ca o femeie să confunde hotărârea şi fermitatea unui bărbat cu punerea la punct prin urlete şi strigăte? Dar poate că aşa învăţase ea undeva şi aşa îmi cerea şi mie. Nu era deloc o atitudine normala, sanatoasă a unei femei. Însă chiar şi când femeia o ia razna, o poate face stimulată de o problemă a ta, ca bărbat. Şi anume la mine, frica de a nu o pierde. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Dar putea fi şi mai rău. Dacă respectiva ar fi dorit să fie bătută bine (sau rău, ca nu mi-e clar) ca să se simtă …”iubită”, că are un mascul puternic lângă ea? Ce mă făceam? Căci una care vrea să urli la ea, urlă ea mai întâi la tine. Dar cea care vrea s-o baţi, nu te bate ea mai întâi dacă are ocazia?

Deşi pare că glumesc, din păcate femeia încă îşi caută bărbaţi care s-o domine la modul fizic. Probabil şi acesta e un motiv pentru care există regiuni ale Lumii unde femeia nu crâcneşte în faţa pumnului puternic al bărbatului şi ascultă umilă în faţa lui. Paradoxul e că şi în luma Occidentală ajungi să ai surprize în casa ta, în patul tău în care ţi se reproşează că nu eşti …violent!!!

Comments

comments