Ca o continuare a ultimului articol, voi expune aici un caz de vadita posesivitate care mi s-a petrecut. Este vorba aici cel putin de o stare de posesivitate exacerbata, o extrema a sa. Din punctul meu de vedere o astfel de posesivitate are sigur legatura cu zonele de dereglare psihica. Dar este acel gen de probleme psihice care nu te baga in spital, din contra, este chiar des intalnita ca manifestare catalogata ca normala. Poate veti considera ca gresesc, ca sunt prea dur in aceasta caracterizare. Nu sunt un psiholog, un psihiatru, un doctor, dar … pretind ca bunul simt ma poate ajuta sa identific deraierile de la firesc ale unui psihic cu probleme. Nu pretind ca spun adevarul, poate nu am toate datele problemei, insa cele pe care le am sunt suficiente pentru a da o concluzie a mea.
In ultimul an facusem cunostinta pe net cu o fata din Craiova. Am vorbit multe pe net, ne intelegeam bine. Am vorbit de cateva ori pe telefon. Poate ca timpul total al apelurilor a fost la vreo cateva ore. Glumeam, ne intelegeam si ne luaseram angajamentul ca ne intalnim in orasele noastre. Prima data urma sa merg eu in Craiova. Asa ca inca de pe la inceputul saptamanii am stabilit ca ne intalnim in weekend. Vineri ca orice om merg la job. Inainte sa se termine serviciul o sun sa vedem cum ramane cu intalnirea de sambata, asa cum adeseori am vorbit.
Fata imediat ce facem protocolul de inceput al unei discutii imi spune ca in clipa aia nu poate vorbi, ca are treaba, dar putem vorbi mai incolo, dupa ce iese de la job.
Eu: bine, ma suni tu cand termini, ca sa nu te deranjez la job. Cam pe la ce ora termini?
Ea: dupa 16:30
Eu: bine, in cazul asta vezi ca intre 18 si 22:30 nu pot sa raspund. Dar in afara acestui interval, adica pana in 18:00 si apoi pana noaptea tarziu, oricand se poate sa fiu sunat
Nu-mi amintesc sa ma fi intrebat de ce nu pot fi sunat. N-a zis ca nu ma suna. A fost de acord.
Bun. Eu am asteptat pana la 18, n-a sunat deloc. Eu am considerat ca daca a zis ca suna ea, stie ea sigur cand va suna. Evident nici dupa ora 22:30 n-a sunat. Nici in urmatoarele zile.
La cateva zile, am abordat-o pe net, ca pe telefon nu mai aveam chef. Aveam deja o banuiala si nu-mi placea banuiala asta. Nu se mai merita niciun efort cu asa o atitudine.
Din discutia cu ea, in care cu clestele i-am scos cateva cuvinte, n-am reusit sa scot mare lucru despre ce s-a intamplat vineri cand nu a mai dat niciun semn, desi facusem impreuna un acord, ne intelesesem asupra unui lucru. Am incercat s-o si sun, mi-a dat respins sau n-a raspuns. Am sunat in doua zile, cate o data.
Presupunerea mea este ca a nemultumit-o total faptul ca eu nu puteam fi sunat intr-un anumit interval de timp vineri seara. Dar n-a intrebat de ce. N-a spus nimic la telefon despre asta. Ce pot eu sa inteleg din asta? Avand in vedere ca toata interactiunea cu ea fusese perfecta pana atunci, pot lega problema doar de doua chestiuni. Ori fata ajunsa in punctul de intensitate maxima, punctul critic in care trebuia sa ne intalnim, de fapt nu vroia acest lucru si a dat inapoi fara sa se explice. Dar ce puteam sa-i fac eu daca ea zicea ca nu ne mai vedem?! Nimic. Era ok. Iar a doua varianta este ca nu i-a convenit ca eu nu pot fi sunat in perioada aia de vreo 4 ore. Pai putea s-o spuna. Sa intrebe de ce. Sa se lamureasca, sa-i treaca fricile si nedumeririle.
Oare ce putea s-o macine pe ea atat de tare incat sa se razgandeasca cu intalnirea? S-o fi gandit ca am vreo iubita, vreo sotie si ma feresc de ele? Dar putea sa intrebe: bai, esti cuplat, esti insurat? Asa era firesc si sanatos sa reactioneze. Poate nu suporta sa nu i se raspunda la telefon cand vrea ea? Deja e ciudat. Sunt momente in care nu poti sa raspunzi la telefon fiindca nu poti si asta foarte justificat. Nici macar nu ne cunoasteam, nu eram prieteni buni, iubiti, soti ca sa aiba pretentii de a raspunde. O asemenea posibilitate pe un om normal il poate pune in garda. Daca viitoare iubita este atat de ofticata ca nu i se raspunde intr-un interval, ar fi bine sa renunti la a-ti fi viitoare iubita. O sa ai mult de tras cu posesivitatea ei.
Consider ca nu poti avea pretentii de la cineva pe care nici nu-l cunosti inca fizic, care nici nu ti-e intim. Sau ai pretentii dar i le faci cunoscute celuilalt, stabilesti regulile jocului. Aici pur si simplu mi s-au dat de inteles care ar fi regulile jocului. Si asta dupa ce jocul s-a terminat. Dar regula impusa de aceasta fata este nefireasca, arata o posesivitate dusa la extrem. Este tipicul de reactie anormala, in care nu se comunica dinspre partea suparata. Partea suparata daca ar intreaba de ce nu poti raspunde la telefon, poate afla ceva foarte valid si acceptabil, chiar si pentru ea. Sa fie de acord ca nu poti raspunde. Dar daca ea nu intreaba nimic, nu-ti spune supararea, nu ti-o comunica, denota imaturitate emotionala si relationala.
Ar zice unii ca oricum ii eram un strain, departe fiind, slabe sanse sa fie ceva frumos, stabil intre noi doi. Dar … trebuie sa stim ca asa cum ne comportam in lucrurile neimportante, asa procedam si in cazurile de maxima importanta pentru viata noastra.
Micimea ta in lucrurile insignifiante se regaseste in toate actiunile tale, in absolut toate, deci si in cele foarte importante.
Eu pot sa inteleg ca da, trebuia poate sa o sun eu pana in ora 18, sa o sun a doua zi, a treia zi. Dar uneori e bine sa mergi si pe niste principii ale bunului simt, chiar daca se considera ca un barbat trebuie sa insiste ca sa obtina o intalnire. Fiindca problematica acestei intamplari s-a axat in jurul supozitiei mele ca tipa e ultra posesiva, am considerat ca n-are niciun rost sa depun vreun efort. Parea o tipa placuta la vorba si la port, dar totusi s-a dat de gol cu tendinta de posesivitate. Prefer mai bine sa aflu de la inceput, decat mai tarziu despre unele probleme ale celuilalt.
Eu consider ca in cazul de fata a fost vorba de un exemplu de posesivitate dusa la extrem. Ideal e sa te feresti de astfel de relatii, va produce suferinta fara rost. Dar daca esti masochist poti sa-ti faci o astfel de iubita posesiva. Te asigur ca daca esti atent si controlat intr-o relatie cu o posesiva vei invata multe despre fiinta umana, chiar daca e vorba de a invata despre dezechilibrele psihice ale fiintei umane.
Nu poti sa fi posesiv inca inainte sa inceapa relatia. Asta nu inseamna ca aprob posesivitatea dupa.
Am o rugaminte catre femeile care citesc acest articol. Lasati-mi, va rog, parerea voastra despre motivul care credeti ca a stat la baza reactiei craiovencei.
Comentarii recente