http://9images.blogspot.ro

Suntem foarte multi oameni pe planeta, eu stiu ca ar fi circa 8 miliarde, chiar daca unii ar spune ca mai putini. La o asemenea densitate de oameni este clar ca fiecare dintre noi a avut o serie de relatii de cuplu pana acum. O singura data in viata poti spune ca … esti prima iubita sau primul iubit. Apoi intotdeauna in mintea ta vei putea sa constati ca ai avut un flash cu Ana sau Ionel, dintr-o amintire trecuta, chiar daca tu acum esti intr-o alta relatie de cuplu.

Si te afli cu iubita, sa zicem ca, la o plimbare, si ajungi pe neasteptate intr-un loc care iti trezeste o amintire vaga la inceput placuta si spui fara sa vrei ingaimand: wow , ce fain e locul asta, l-au mai infrumusetat administratorii, au pus o banca noua si o cismea. Ce sete mi-e, iubito!

Totul frumos pana acum! Dar iubita te intreaba curioasa: pai cum asa, de unde stii locul asta? Intreaba ea curioasa si relaxata. Si tu liber in gandire, fara sa stii vreo primejdie care s-ar apropia zici: pai aici am fost acum 5 ani cu Ionela. Parca cu ea, da … cu ea, zici tu usor nesigur …  Am si uitat, vai uituc mai sunt, zici tu, zambind, nestiind ce uragan tocmai se naste .

Va dati seama ca se va intampla ceva dupa ce te-ai scapat cu asa o vorba si asa o amintire, care culmea mai e si placuta, iti trezeste amintiri placute. Se vede pe fata ta. Iubita sau sotia iti citeste asta pe fata ta nevinovata. Femeile se pricep fantastic sa citeasca chipul, expresiiile, microexpresiile, starile tale. S-au specializat in timp, fara sa stie asta. Poate fi si cazul invers. Iubitul sa vada asta pe fata ta de femeie cand iti amintesti asta. Dar am impresia ca femeile sunt mai atente la asa ceva. Daca ele fac asa un pocinog, o fac cu o intentie clara, sa dea o lectie, pentru vreo suparare a lor.

Daca iubita sau iubitul, cel/cea care vede pe fata ta amintirea, este cam … imatur/a emotional in ceea ce priveste o relatie, este posibila o criza in care sa-ti reproseze cum iti permiti sa-i zici asa ceva, o asemenea badaranie, nesimtire, cand voi doi sunteti in relatie. Vei fi pus in situatia sa explici spontaneitatea ta.  Stii, spontaneitatea tine de o forma a libertatii interioare. In urma reprosurilor care curg rauri si a starilor tensionate, vei bate in retragere, si-ti vei cere scuze. Si cu ocazia asta vei invata ca nu e chiar atat de bine sa te exprimi imediat ce simti ceva. Vei ajunge ca de fiecara data sa mai studiezi un pic problema, sa vezi daca e cazul sa spui ceva. Nu cumva data viitoare sa creezi vreo suparare si sa se ajunga la despartire. Prin urmare pentru a intra in gratiile partenerului posesiv vei renunta la spontaneitatea ta, la amintirile tale. Chiar vei ascunde amintirile.

Va dati seama ca asa ceva adeseori este germenele unei despartiri. As putea spune ca este mare pacat ca o relatie sa se termine avand o astfel de cauza. Poate insa germenele nu va fi chiar al despartirii, dar criza asta va asta la baza unor alte mici tensiuni, care adunate in timp, vor duce la despartire.

Si uite asa vei avea ocazia ca in viitoarea ta noua relatie, daca ai memorie, ca poate n-ai J)) , sa te duci deja reeducat si cu o frica accentuata fata de propria spontaneitate si propriile amintiri placute.

De multe ori insa, n-avem memorie de la o relatie la alta si repetam greselile astea pana invatam. Asa ca pe la vreo 80 de ani vom fi cei mai mari experimentati si intelegatori parteneri de cuplu … dar ce pacat ! Ca nu prea mai avem cu cine , cu ce … Dar sa nu abordam un asemenea subiect depresiv! Nu acum. Altadata insa,da.

E necesar sa se inteleaga ca amintirile nu se sterg odata cu intrarea intr-o noua relatie. Cat despre experienta si cunoasterea obtinuta in trecut, iarasi nu putem sa cerem renuntarea la ele. Fiindca toate acestea deja ne definesc si se regasesc in starile si atitudinile noastre. Si spre surprinderea partenerelui exact aceste stari si atitudini ale noastre l-au facut sa se indragoasteasca de noi si sa ne accepte in viata sa. Noi suntem cumulul tuturor experientelor relationale de pana acum.

De fapt povestea si experienta regasita in amintirea locului infrumusetat alaturi de … Ionela are o contributie, chiar daca destul de mica, la exact ceea ce a produs indragostirea de noi a actualului partener posesiv (sau neposesiv, in cazul fericit). Ai putea spune din prespectiva asta, ca actualul partener de cuplu ar trebui sa fie multumit ca au existat aceste mici contributii in viata noastra, caci acum beneficiaza de rodul lor.

E drept ca daca va lasa loc posesivitatii sa se manifeste, nu va avea parte de niciun rod sau va adauga acestuia tensiuni si frici, in locul unei plimbari frumoase.

As recomanda ca sa tinem cont ca iubitul care tocmai pomeneste spontan de o experienta trecuta sa nu fie mustruluit, fiindca de fapt daca ne uitam la ce e real in aceasta clipa vom constata ca acea fosta relatie nu mai exista demult, in timp ce noi beneficiem de iubirea sa. Pare un pic egoist, dar pentru inceput e un pas bun in depasirea acestei forme de posesivitate destul de accentuate.

Cu o alta ocazie o sa-mi exprim adevarata opinie, mai pe larg, despre implicatiile derapajelor psihice intr-o astfel de posesivitate exacerbata.

Sunt sigur ca ai avut astfel de momente in care sa existe o reamintire din trecut, din ambele perspective. Cum te-ai comportat? Ai ceva de analizat, de corectat?

Posibil sa mai urmeze un articol pe subiectul acesta, fiidnca simt ca nu e inca complet ce am scris.

Comments

comments